Liniște

 

 

Când sufletul e prea rănit și nu mai poate să se ridice,

Îți spune să aștepți,

Ascultă…

Lasă-l să se odihnească, să respire,

E doar obosit,

A trecut prin multe,

A auzit prea multe,

Și a simțit cum haosul îl cuprinde.

Vrea doar o pauză,

Departe de tot, de toți,

Și doare,

Căci liniștea e greu să o găsești.

Lasă-l să se retragă

Să-și caute un refugiu, pentru a se reîntregi

Ca apoi să-și găsească din nou calea,

Dar mai întâi de toate pacea.

E doar un câmp plin de imagini, nebunia curată…

Un amalgam de povestiri, râsete și plânsete,

Vise eșuate, speranțe curate…

Gânduri ce se plimbă singure în mintea ta,

Fără un drum anume sau un scop.

E doar oboseala care te cuprinde încet și haosul zilei ce-a trecut.

Ai vrea doar să închizi ochii, să cazi într-un somn adânc,

Și să speri că atunci când te vei trezi va fi liniște,

Vei avea un zâmbet larg pe buze și dorința să pornești din nou

Cu încredere spre ziua ce urmează, dar acest lucru se lasă așteptat.

Căci sufletul a adunat prea multă suferință și încă nu a învățat cum să treacă prin ea,

Fără să uite, dar nici să poarte durerea după el

Ci să înțeleagă că e doar o etapa, care va trece și alta-i va urma.

 

 

 

Continue Reading