Rutină, conștientizare

 

 

 

      În cameră e o liniște deplină. O mănă se întinde după deșteptătorul care pare a suna dintr-o altă lume, una foarte îndepărtată. Ochii întredeschiși zăresc primele raze de lumină ce se profilează dincolo de geamul pe care draperia a eșuat a-l ascunde complet. Fâșia de lumină vine cu gândul că dimineața a început, e timpul să te ridici din pat, să începi o nouă zi, însă, înainte ca tu să reușești să îți deschizi ochii complet, gândul e cu mult înaintea ta, a trecut întâi pe la duș, a pus cafeaua pe foc, a mâncat micul dejun, și-a luat bicicleta, iar acum se îndreaptă spre muncă însoțit de muzica preferată în căști. El a plecat atât de departe, însă tu, abia te-ai întors pe o parte pentru a te ridica din pat. Pe marginea acestuia, cu picioarele ce abia ating parchetul îți închizi pentru o secundă ochii, în încercarea de a capta senzația de relaxare dintre vis și veghe. Abia acum gândul se întoarce spre tine încercând mult mai lent de această dată să pună în aplicare ideile, ritualuri de început de zi. Unele se vor manifesta, însă cele mai multe, se înscriu pe o listă de așteptare al cărei lungime se întinde până în infinitate. Este acea listă cu lucrurile pe care le vei face începând de mâine. Însă acum e acea dimineață în care ți-ai spus că azi se va schimba un singur lucru, de o importanță majoră pentru tine.

      Picioarele tale care abia atingând parchetul, încet, încep să susțină greutatea întregului corp, care cu o precizie fixă se îndreaptă spre baie. Dușul de dimineața revitalizează întregul corp și îi oferă acestuia energia necesară pentru a începe o nouă zi. Râzi în timp ce mâna stângă se întinde după prosopul ce stă în același loc, ca acum 2 zile, ca acum 2 săptămâni, de fapt ca atunci când te-ai mutat prima dată în acest apartament. Și râzi tocmai plecând de la faptul că în fiecare dimineață cu aceiași mână te întinzi după același prosop, în același loc și începi a te șterge din aceiași parte a corpului, dar pentru că azi ai observat acest lucru, se schimbă metoda. Același lucru făcut într-un alt fel, pentru a îi oferi minții și o altă posibilitate, a o scoate din mecanicismul rutinei, care până la urmă o va duce spre inconștiență și rigiditate. Cu zâmbetul pe buze, te îndrepți spre bucătărie, unde cafetiera spălata te așteaptă în același loc, cu singurul scop de a face cafea.

      Este greu de imaginat cum ar fi viața dacă în fiecare dimineață ne-am trezi goi de sens, lipsiți de trecut și de perspectiva viitorului. Cum ar fi trăită o viață dacă în timpul nopți s-ar declanșa un mod de resetare și din acel punct am fi toți ca și noii născuți, o tabula rasa? Cum s-ar dezvolta omenirea fără cunoștințele colective adunate de mai bine de 2 miliarde de ani? Până însă să avem răspunsuri pertinente la aceste întrebări ne putem bucura în continuare de mecanismul minții și deprinderile învățare.

    Sunt două extreme, expunerile de mai sus, o lume în care suntem prinși în tipare și reguli de urmate, necombătute, pe când cealaltă ne refuză existență sinelui. Cu toate aceste există o legătură strânsă, cea a faptului ca noi am reușit să găsim o cale de mijloc, un echilibru. Ne putem schimba prin conștientizarea situație, însă având ca context de desfășurare a acțiunilor lumea, cu regulile ei.