Renunțare

       Sună telefonul! Un mesaj, poate e de la el. Bluza se agață de clanța ușii, degetul mic de la picior se lovește de pragul ce desparte cele două camere, ceea ce provoacă o o durere insuportabilă, dezechilibrare și o reacție în lanț. Bluza prinsă o ține în loc, în timp ce sărind într-un picior încearcă să își reducă senzația de durere de la celălalt picior și să scape de clanța malefică ce vrea să o țină departe de visul ei. În spațiul îngust între cele două încăperi era o mișcare terifiantă de mâini, picioare, păr fluturând și unduiri ale corpului distorsionate, toate într-o mișcare haotică. Tăcere! Timp de câteva secunde timpul se opri în loc. Încremeni! Când timpul își reluă din nou mișcarea, bluza se desprinde, durerea de la picior deveni insesizabilă, iar părul se așeză lin, acoperind din nou umerii. Buzele încleștate devin surâzătoare și maleabile, începând încet să se pregătească de râsul copilăresc. Râdea de ea însăși, așa cum făcea de fiecare dată când se lăsa purtată în situații, pe care cu bună știință le-ar fi ocolit, dacă ar fi acționat în loc să reacționeze.

      Bătăile inimii accelerau în timp ce mâna sa se îndrepta spre telefon. O întreagă viață s-a desfășurat în acea secundă până când ea să fi reușit să deschidă ecranul acestuia. Își imagina că mesajul e de la persoana așteptată. Acesta era unul pozitiv, venit cu o invitație. Îi era dor de el. După câteva formalități schimbate prin mesaje, Alexandra se pregătește să plece în vizită. Trecuse aproape o lună de când s-au văzut ultima dată. Ieșind din casă, se oprește pentru a încuia ușa după ea, timp în care își vede reflecție feței în geamul din dreapta. Râde, este transportată din nou în adolescență, la prima întâlnire, acea primă întâlnire după multe jocuri dute-vino. Fiecare întâlnire cu el era în acest mod. Fluturi de a căror prezență nu știa, își făceau apariția, aducând un tremur în întreg corpul. Cum trece și timpul acesta când ești cu gândurile printre nori contemplând la infinitatea universului și a iubirii. Se trezi coborând din autobus, întâmpinată de el cu un zâmbet pe buze. Of, acele buze, care aveau să îi ofere sărutul mult așteptat. Buzele se apropiau, puteai să simți atracția dintre cei doi, energia ce o emanau. Ea tresări. Telefonul sună din nou.

     Citea printre rândurile mesajului nou venit, când observă că de la același utilizator mai avea un mesaj venit cu câteva minute în urmă pe care îl ignorase din neatenție. Răspunse cu politețe mesajelor prietenei sale. Au trecut două zile de când mesajul către el a fost trimis. Răspunsul se lăsa încă așteptat. A devenit o obișnuința a lui peste care ea trecuse de atâte ori cu vederea. Scuza ei era mereu înțelegerea, dar de fapt această acceptare tacită îi lăsa lui libertatea de a răspunde și la săptămâni distanță. Acțiunile lui neacceptate de ea pe care le considera a fi lipsite de respect au ajuns treptat să fie ascunse sub pragul de la ușa, care acum abia îi mai permitea accesul în casă. Scuze peste scuze, măcar de ar fi ale lui, dar sunt ale Alexandrei, cea care pentru o clipă petrecută cu capul printre nori contemplând la infinitatea universului și a iubirii, ascundea realitatea din fața ochilor. Colora griul în culorile curcubeului doar pentru că putea să își imagineze, legând frânturile de poveste cu un alt fir epic. Ea știe că acest procedeu e fantezie, trecând granițele imaginarului, dar senzația fluturilor trezesc în ea sentimente de nedescris, emoții ca cele ale primei iubiri, doar că aceasta e o iubire continuă.

      Pune telefonul pe masă. Trecând din nou pe lângă clanța buclucașă acum este atentă la ea și o ocolește, la fel cum ridică și piciorul peste prag. Se îndreaptă spre bucătărie, unde apa curgând o așteaptă pentru a își continua munca pe care o întrerupse mai devreme. Renunțare e gândul ce o cuprinde acum. “Când lucrurile devin complicate, și din două persoane ce construiesc o relație, una încearcă din răsputeri să o aducă pe un val de plutire, pe când celălalt doar plutește pe vârful valurilor, e momentul ca primul să renunțe. Va mai veni un alt sezon al fluturilor” își spuse în gând Alexandra.