” De ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? “

    A. Mă trezesc noaptea transpirată, bântuită de gânduri. Este o situație nefericită. Eu sunt “legată de mâini și de picioare”, pot face prea puține lucruri pentru a îndrepta situația. Cum pot să o ajut? Vreau să găsesc o soluție pentru a ieși din acest impas. Mă ridic din pat, cu intenția de a mă duce în bucătărie pentru a bea o gură de apa, în speranța că capul va pulsa în limitele normale și gândurile vor adormi și ele. Cu atenția sporită a unei pisici, mă strecor de lângă soțul meu, ocolesc dormitorul copiilor și încet mă apropii de camera de zi a cărei ieșire dă direct în bucătărie. “Sărăcuța de ea, trebuie să fii fost foarte obosită de doarme dusă…” în timp ce eu hoinăresc în propria casă.

      “ -M-am săturat să o aud toată seara plângându-se de cât de porci sunt bărbații, cum ea merită ceva mai bun, cu ce anume I-a greșit de a înșelat-o…. După 8 ore de muncă vreau să mă întorc acasă la familie, să stau în liniște, fără să aud văicărelile ei! Stă de o lună la noi. Ești singura prietenă la care poate apela?

      – Este prietena mea și trece printr-o situație dificilă, nu o pot lăsă să doarmă în stradă. La asta sunt buni prietenii, să fie lângă tine în momentele grele. “

      Însă în loc de răspuns aud cum ușa se trântește în fața mea, iar bolboroselile lui din baie se aud până jos. În sinea mea sper că ea să nu fi auzit nimic din aceasta discuție. Mă așez pe canapea mai mult din cădere, iar lacrimile curg șiroaie pe obraji. Bărbatul meu țipă, copii nemulțumiți, prietena mea stă toată ziua acasă plângând, și nici cele 4 ore de somn pe noapte nu par a îmbunătății situația. Plâng aproximativ 10 minute, mai mult de oboseală decât de tristețe, dar mă ridic, îmi șterg obraji roșii, pregătesc scuzele de rigoare și cobor pentru a da ochii cu ea. Are și ea o veste pentru mine.

      “- M-a sunat! Sunt atât de bucuroasă. Mă pregătesc să mă întâlnesc cu el! Și-a cerut scuze, mi-a spus că mă iubește, îi pare rău, sunt singura femeie din viața lui pe care o vrea alături de el. O doamne, a durat atât de mult acestă situație, încât acum plâng de emoții. Sunt atât de fericita. De data aceasta cred că va funcționa.

      – Asta ți-a spus și ultima dată. L-ai crezut, și acum sunteți din nou în același punct!

      – Simt eu că de data acesta va fi bine.

      – Sper…”

       Conversația noastră s-a terminat aici. De o lună de zile a dispărut fără să dea nici un semn de viață. Văd în schimb poze cu ei doi pe Facebook. Am primit-o la mine pentru că e prietena mea, fără să aștept vreun gest din partea ei, însă această situație mă dezamăgește. Mi-am agitat familia, casa mea a fost întoarsă cu susul în jos pentru a-i face ei loc, m-am certat cu soțul meu și ea a plecat pe ușă fără să îi peste de nici unul din aceste lucruri. Acum eu sunt tristă, iar ea se distrează în a 5-a lună de miere.

     B. Stau tolănită pe canapea, după o zi lungă de muncă, cele cincisprezece minute de odihnă mă revigorează. Trag rapid ceva pe mine și mă îndrept spre magazinul din cartier. Bucuroasă că mi-am terminat cumpărăturile în 5 minute, am ieșit pe ușă în cuvintele doamnei de la casierie, însă nu am reușit să închid ușa, căci m-a urmat, povestindu-mi despre problemele vieții ei, atât de agresiv încât vroiam să o iau la fuga, dar am stat, fiindcă rușinea m-a împiedicat. Vin de trei ani la acest magazin pentru a-mi face cumpărăturile, aproape că am devenit prietene. La început o ascultam cu drag, îi povesteam chiar și eu unele lucruri despre mine, însă cu timpul discuțiile au devenit un monopol, pe care ea l-a acaparat. Stăteam în magazin de două ori mai mult decât tipul efectiv de cumpărături, doar s-o ascult. Oamenii, la fel ca și acum se perindau pe lângă mine, iar eu, sprijinită printr-un punct al magazinului, de câte un  raft mă uitam cu disperare la limbile ceasului, care în acele momente, păreau că vorbesc liliputană, unde totul e mic, până și iluzia că ele se mișcă era umbrită. Aduceam multe argumente pentru a-mi susține cauza, dar rămâneam prinsă în plasă ca un pește și reușeam să mă desprind din momeală, doar când intra un client care făcea mai multe cumpărături, iar ea trebuia să se oprească din discuții pentru a-l servi. Țuști pe ușa, și salutam din mers. Respiram ușurată, iar în gând îmi spuneam că voi merge de acum la un alt magazin. De mult timp îmi spun acest lucru, dar mă trezesc mereu la magazinul din colț, cu ochii pe ceas.

     C. Mă uit la ecranul telefonului, care afișează un număr pe care îl ignor. Îl pun pe silențios și îl îndepărtez, dar cinci minute mai târziu, mă cuprinde o jenă. Vocea mamei îmi spune că ar trebui să-i fi răspuns, dar eu nu vreau. De fiecare dată îmi cere lucruri gratis de la firmă, sau mai bine zis ajung eu să i le dau gratis. La început e cu împrumut, după care vine amânarea și întru-un final îmi este jenă să-mi mai cer înapoi banii. A apărut un nou produs pe piață și intuiesc că aceasta este ceea ce vrea. Decid să nu îl sun, dar după ce vocea mamei devine din ce în ce mai stridentă și sentimentul de rușine mă împiedică să fiu atent în activitățile pe care vreau să le desfășor, pun mâna pe telefon și formez numărul său. Îi știam întregul discurs din cap, și deși dacă ar fi fost ca în acel moment să-mi iau tensiunea care ar fi 180/110, am acceptat să-i trimit noul produs, iar discuția se încheie cu “îți trimit săptămâna ce vine toți banii ” , resemnat știind că îmi voi primi banii la Paștele cailor, dar împăcat că am fost un băiat cuminte și am ascultat-o pe mama.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *