Alegeri

      

      Imaginea sa devine tot mai neclară, când ea încearcă să recreeze al său chip din amintire și imaginație. Valorile se fărâmițează în cuvinte fără sens, și conversații întregi coboară în infern pentru a se manifesta în noul context, în timp ce lacrimile de durere iasă din colțul ochilor pentru a le înlesni coborârea cuvintelor. Literele își pierd forma inițială, și tot ceea ce odată era înalt, decade. Întregul cortegiu de sunete, ca un pick-up al cărui ac s-a rupt, zgârie până și aerul din jur. Orizontul arată acum asemenea unui tapet în urma unei inundații, decojindu-se tot, și revelând în același timp mizeria ce se află în spatele său. Cade cortina, și nici actorii nu mai sunt ceea ce păreau a fi pe scenă, iar toate lucrurile pe care le declarau, au rămas doar cuvinte din hârtii, care în decăderea lor atât de bruscă și rapidă au luat foc. Poți chiar să vezi cum literele încearcă să se salveze, dar toate se denaturează la final și își pierd sensul. Curg de pe foaia care poartă urme ale albului de început, lăsând în urmă doar cenușă a ceea ce a fost. O altă lume se naște în întunericul camerei, unde există o singură lumânare a cărei lumină dezvăluie silueta unei domnișoare stând în fotoliu, ținându-și picioarele la piept. Le strânge atât de tare încât îi este frică că în momentul în care le va da drumul se va sfărâma ea însăși în bucăți, și decide să mai rămână pentru câteva clipe în acea poziție. Între timp în minte se derulează pe fundal conversați fărâmate pe care ei le-au avut de-a lungul timpului. Zâmbește, iar când își dă seama de acest lucru și surprinde gândul ce se ascunde într-un colț întunecat, îl iubesc atât de mult” dezvălui acesta, se ridică brusc din fotoliu, și căutând din priviri telecomanda dă drumul televizorului, și volumul la maxim. Suna atât de prost, însă acoperă conversația interioară. În principal ea crede ca conversațiile cu tine însuți sunt de bun ajutor pentru a reflecta și a rezolva conflictele interioare, însă acesta e prea recent și doare al naibii de tare, plus că oricât ar întoarce situația pe toate părțile pentru a o privi din toate unghiurile, unul lipsește și cel mai important. Motivul lui.

      Ani petrecuți împreună, sute, mii de eoni au trecut și s-au petrecut pentru a crea aceste întâmplări, iar ei în loc să ne bucurăm că sunt, au închis ochii și au creat drama. Ea ar vrea să descâlcească ghemul relației lor, dar stă împietrită, cu firul aței în mână. Se lasă singură prinsă în nenorocirea vieții. Se agață cu ghearele de acest ghem, în speranța că o va salva de inundație și pentru o secundă acceptă să se scufunde o dată cu ea.

     Zgomotul ce se auzea din difuzoare devenea iritant, ceea ce o face să pună mână pe telecomandă pentru a îl închide. Se pare că în cele din urmă ideea a fost un destul de naivă, nereușind decât să agite și mai mult întunericul ce plutea în jur. Închide ochii pentru a enumera din nou motivele pentru care se lasă legată în această relație nefavorabilă. Cu bună credință le dă crezare tuturor, le lasă să fie, pentru o ultimă paradă, căci în timpul defilării lor, decizia a fost luată.

      Fără nici un cuvânt, se ridică din confortul ce și-l crease, împiedicându-se încercând să ajungă în cealaltă parte a camerei unde își lăsase telefonul. Deschide meniul de mesaje ștergând toată conversația avută cu el, apoi îi șterge și numărul. Era un lucru mărunt gestul său. Avea copii după numărul său prin toate carnețelele împrăștiate prin colțurile casei, însă era un prim gest spre acceptare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *